Depinde de oameni. (Da.) Toate Zeităţile din Raiuri ajută cu adevărat frenetic. Altfel, planeta ar dispărea. Dar oamenii încă se agață de propria lor bucată de carne, pe care o pot pune jos oricând.
(Maestra a menționat anterior că păianjenii sunt poștași. Dacă i se permite, Maestra ar putea vorbi despre rolul altor animale?)
Bine. Nu pot continua o veşnicie. Există, știți voi câte milioane de specii pe această planetă? (Da.) Miliarde, cel puțin. (Da.) Deci, suficient să spunem că toate animalele au rolurile lor de jucat. (Da.) Și ele ajută și binecuvântează planeta noastră, oamenii noștri, în orice fel după capacitatea lor, ca mari sau mici. (Da, Maestră.) Păianjenul, este datoria lor să ducă poșta. (Am înțeles.) Dacă ieși și păianjenul cade doar în fața ta, de exemplu. Dacă ei vin în casa ta, atunci trebuie să fii atent la ceea ce îți spun. Dar cred că majoritatea oamenilor sunt surzi telepatic. (Da.) Deci nu pot auzi nimic. Și dacă păianjenul cade chiar în fața ta când ieși afară ... Uneori ei sunt din copac, sau de pe stâlp sau undeva, cad în fața ta cu firul lor mătăsos, atunci și-ar dori să-ți spună ceva. Dar este inutil să vă spună vouă sau oricui. Ei nu aud nimic! (Am înțeles.) Doar eu îl aud. Și unii oameni aud, dar foarte rar, foarte puțini. (Da, Maestră.) Foarte puțini oameni încă mai au această capacitate telepatică. (Da.) Eu nu am avut-o înainte. Am fost chiar blocată de la aceasta, de asemenea, (Uau.), astfel încât să nu știu nimic. Numai uneori știam ceva, dar nu ... Acum este diferit. (Da, Maestră.) Acum, dacă am timp, dacă sunt atentă, atunci aud. Aud dacă vor să-mi spună ceva. Atunci, eu știu. (Bine. Vă mulțumesc, Maestră.)
Ei vin uneori chiar să mă consoleze, fără să aducă vreo veste. Ei spun doar: „Te rog să nu plângi, să nu fii tristă.” (Da.) „Ai răbdare.” Ceva de genul acesta. „Fii fericită, fii în pace.” Așa ceva. Azi dimineață a venit un păianjen mic, care mi-a spus asta. Era cam aşa de mare, aşa de rotund, cu totul, numărând picioarele, desigur. Și chiar unul mic. Ieri, unul mic ca acesta, ca și capul bețișorului, mi-a spus și el ceva. (Uau.)
Pentru că Divinitatea îi folosește pentru a-mi transmite mesaje. Dar nu sunt sigură dacă Divinitatea transmite mesaje altor oameni sau au pur și simplu propriul lor instinct telepatic de a le spune oamenilor. (Da, Maestră.) Pentru unii oameni buni, ei ar veni și le-ar da mesaje, dar majoritatea nu înțeleg, nu știu, nu aud, nu văd. Este noroc că nici măcar nu-i strivesc de moarte. (Da.) Înțelegeți ce spun? (Da, Maestră.) De aceea eu vă spun că îmi pare foarte rău pentru păianjeni și pentru alții care încearcă să vină să dea mesaje altor ființe. Ei îi prind sau îi zdrobesc, sau ar putea călca pe ei, sau ar putea să închidă ușa și să-i strivească între, indiferent. (Da.) Își riscă viața doar pentru că trebuie să o facă. (Da, Maestră.) De asemenea, le place. În multe cazuri, le place pentru că este o persoană bună. Unele cazuri nu le place, pentru că acea persoană nu este bună și ei știu că vor muri. (Oh. Uau.) Persoana respectivă îi va strivi, de exemplu așa. Dar ei totuși o fac.
Vă spun, toate animalele sunt o binecuvântare pentru lumea noastră. Chiar și unele animale omoară unii oameni, îmi pare rău să spun, dar omul respectiv ar trebui să moară așa. Nu este vina animalelor. Sau, îmi amintesc că un elefant a ieșit și a încercat să omoare alte persoane pentru că ei i-au ucis puiul. Au hărțuit și torturat puiul pentru a-l antrena. Într-un mod foarte brutal, bătând-o, lasând-o să plângă și să-i frângă voința pentru a se supune, și să o facă să repete lucruri și, dacă nu știe, dacă ea nu poate, atunci ei o bat sau o taie cu cuțitele și lucruri de genul acesta. (Da.) Și apoi puiul de elefant a murit, așa că mama s-a enervat (Da, Maestră.) a ieșit și s-a răzbunat. Aceasta este o ocazie foarte rară. (Da.) Sau chiar uneori, vaca calmă și pașnică a urmărit, de asemenea, un om și a ucis acea persoană. Pentru că ele s-au săturat. (Da, Maestră.) Poate că acea persoană i-a ucis vițelul sau i-a torturat într-un mod sadic.
Unii oameni sunt foarte sadici. Nu doar ucid, ci torturează. Și experimentele cu animale vii pentru a învăța copiii sau în laborator, acestea sunt, de asemenea, sadice. Ar trebui să fie interzise pentru totdeauna, de ieri. (Da, Maestră.) Nu pot sublinia suficient. Lumea noastră are multe grupuri sadice de oameni sau politici. Politicile proaste, idioate, brutale, crude, rele, care trebuie interzise, trebuie interzise. (Da, Maestră.) Până când lumea noastră devine și mai bună. (Da.) Dacă lumea noastră ar deveni mai bună. Nu doar despre uciderea animalelor în abator, ci și în laboratoare. (Da.) (Da, Maestră.) Ei nu doar ucid, ci le și torturează! Ca și vivisecția și toate astea. Oh, Doamne. Următoarea, te rog.
(În ultima conferință, Maestra a vorbit despre crearea planetelor,) Da (și karma începe să se formeze din nou și din nou. Există vreun punct în care planetele nu mai trec prin ciclu, ele evoluează la un nivel superior și nu merg înapoi?)
Depinde de oameni. (Da.) Toate Zeităţile din Raiuri ajută cu adevărat frenetic. Altfel, planeta ar dispărea. Dar oamenii încă se agață de propria lor bucată de carne, pe care o pot pune jos oricând. Pentru gustul lor, nu îi deranjează dacă planeta cade! Dacă copiii, nepoții, strănepoții lor trăiesc într-un infern. Nu îi deranjează dacă pandemia continuă. Nu îi deranjează dacă lumea se prăbușește. Pentru acea bucată de carne din gură, lor nu le pasă! Nu le pasă! Se prefac că nu înțeleg. Se prefac că nu știu. Înțelegeți ce spun? (Da, Maestră.) Deci, depinde de toată rasa umană, de ceea ce fac. (Da, Maestră.)
Medicul le poate spune oamenilor să ia medicamente, dar nu îi pot obliga să ia medicamente dacă ei nu doresc. (Da, este adevărat.) Dacă ei vor să moară. (Da.) Până când sunt prea otrăvitori, atunci ... Uneori eu mă gândeam, planeta aceasta ... Oh! Atât de multe lucruri! Nu este doar dieta cu carne. Este alcoolul, țigările, drogurile, otrava, războiul ... Este cruzimea de laborator, este cruzimea animalelor peste tot, nu doar în abator. (Da, Maestră.) Și există cruzime față de oameni, violența domestică, abuzul copiilor, abuzul adulților. Există atât de multe lucruri în această lume! Și multe locuri sunt atât de deteriorate și sunt în curs de dezastre. Taifun și inundații și ...
Nu știu dacă am mai avut vreodată atât de multe dezastre ca acestea. Nu cred. Și încă se agață de acea bucată de carne sângeroasă, care picură, care sângerează în gura lor și numesc asta mâncare. Nici nu le pasă dacă altcineva moare în jurul lor sau copiii suferă. Și sărăcia și totul peste tot. Deci, nu mă întrebați cât durează sau va dura. Îmi pun aceeași întrebare ca și voi. Deci poate că îmi puteți răspunde după ce veți cerceta toate acestea. (Da, Maestră.) După ce vedeți toate acestea în raport.
(Da. Maestră, există o poveste științifico-fantastică în care extratereștrii au venit pe Pământ și au văzut cruzimea coridelor. Așa că au făcut ca toți participanții de pe stadion să experimenteze durerea în exact același timp în care taurul a simțit-o.) Da. (Și, ca urmare, oamenii au oprit de bună voie activitățile coride.) Da. (Deci, în mod similar, Maestră, există o modalitate de a trezi momentan empatia oamenilor pentru a simți suferința imediată a animalelor?)Oh. (Răsplățile și suferințele karmice din iad nu sunt imediate, și astfel oamenii nu își dau seama de consecințele acțiunilor lor.)
Oh. Noi o facem! Raiurile o fac! (Uau.) Dar ei se întorc, o fac la fel data viitoare, minutul următor, secunda următoare. (Da, Maestră.) Vă amintiți Sutra Ksitigarbha? Unii Bodhisattva au cerut ca toți Bodhisattva, toți Buddha să ajute și să salveze toate ființele, chiar din iad, dar când ele se întorc pentru a avea o situație mai bună, o fac din nou. Comit din nou aceeași greșeală. Mai mult sau mai puțin. De aceea Ksitigarbha rămâne veşnic în iad acum, încă. (Uau.) Pentru că ei au fost otrăviți de maya. Și au plantat acest tip de așa-numitul cip în creier. Așa cum ai planta niște cipuri în corpul oamenilor sau în corpul câinelui pentru a identifica ID-ul. Este în acest fel.
Așadar, eu vreau ca totul să fie terminat. Dar nu știu dacă pot face totul în viața mea. (Da, Maestră.) De aceea v-am spus că timpul meu este foarte prețios. (Da, Maestră.) Și de aceea urăsc când cineva încearcă să mă deranjeze doar pentru a atrage atenția. Sau cere prostii. Sau orice, doar pentru scopurile lor egoiste. (Da, Maestră.) De aceea nu am răbdare pentru asta. Eu nu am.
Bine. Acum ... Nu se poate face întotdeauna la scară largă. Pentru că oamenii vor muri imediat, dacă folosești controlul minții, controlul creierului, oamenii nu vor ști cum să reacționeze în viața normală. (Da, Maestră.) Trebuie să se trezească singuri. În caz contrar, dacă le controlezi astfel mintea și creierul, atunci vor fi terminați. Nu mai pot funcționa. Și o poți face poate temporar și apoi bine, oamenii se opresc. În minutul următor, eliberați, apoi se întorc din nou şi fac ce fac ei. (Da, Maestră.) Cu excepția când sunt morţi clinic. Este complicat, nu este atât de ușor. Deoarece structura oamenilor nu este o jucărie, nu este un robot. (Da, Maestră.)
Există și puterea minții în spatele ei. Și karma. (Da.) (Înțeleg.) Forța karmei a dispărut, astfel încât să nu-i preseze să facă mai mult sau să adauge mai multe probleme pentru karma lor, cu excepția a ceea ce trebuie să facă. (Da.) Și maya a dispărut. Dar există încă ceva în ființa oamenilor, în mintea lor, în creierul lor, care nu poate fi curățat imediat, altfel ei vor muri. (Da, Maestră.) Chiar și discipolii, trebuie să treacă prin unele consecințe karmice. Pentru că dacă Maestra curăță totul, atunci ei nu au niciun motiv să trăiască aici. (Da, Maestră.)
Alte întrebări? (Nu, aceasta a fost ultima întrebare, Maestră. Vă mulțumim foarte mult.) Bine. Sunteți fericiți? Vrei să întrebați ceva în plus față de răspunsurile pe care vi le-am dat? Orice lucru care încă nu vă este clar în minte, prin răspuns și sau prin întrebare? Sau vreți să întrebaţi mai multe? (Nu, suntem în regulă, Maestră.) Ești în regulă? (Da, Maestră.) Nu sunt destule creiere pentru a întreba. V-a luat o lună pentru toate acestea, doar 17întrebări de la voi toți. Eu zic că sunteți o grămadă de bunătate. Dar nu este o grămadă mare. Chiar şi atunci. Nu contează. Este bine să puneți întrebări. V-am promis să vă citesc câteva povești și am vrut, dar ... vă spun, dacă aș putea, aș face-o. (Da, Maestră.) Pentru că am vrut să vă spun lucruri prin povești. (Am înţeles, Maestră.) Și atunci s-ar putea să aveți mai mult material, mai multă inspirație pentru a întreba mai mult. (Da.) Dar nu pot face asta până acum. (Da, înţelegem, Maestră.)
Eu vreau să-mi iau rămas bun acum. Și vă doresc tuturor cele mai bune, doresc ca toți să fiți mai în ton cu puterile spirituale, astfel încât să vă puteți simți mai exaltați, mai inspirați, mai creativi și mai fericiți în interiorul vostru. (Mulțumim, Maestră.) Bine, ne vedem data viitoare. (Mulțumim, Maestră.) Poate, da? (Da, Maestră.) Nu putem conta decât pe binecuvântările noastre zilnice, pentru că nu știm niciodată ce aduce ziua de mâine. (Da, Maestră.) În regulă. Dumnezeu să vă ajute. (Mulțumim, Maestră.) Și vă mulțumesc, tuturor, de asemenea, pentru că ați lucrat cu sârguință, din toată inima și necondiționat și cooperativ. Fie ca voi să simțiți cu adevărat dragostea Puterii Maestrei și a Dumnezeului Atotputernic. (Mulțumim, Maestră.) La revedere.
